Esențe medicale – Despre diagnostic

By | 14/12/2017

      În centrul organizării și funcționării unei unități medicale, trebuie să se afle : pacientul și starea sa de sănătate.

      Diagnosticul ( sau diagnosticele ), cu referire la pacient și la starea sa de sănătate, trebuiesc formulate rapid și corect. Lipsurile materiale, disfuncționalitățile de natură organizațională, cât și limitele profesionale ale personalului medical, îi obligă pe aceștia din urmă, să comunice de îndată pacientului ( sau /și aparținătorilor acestora ) care sunt alternativele concrete pe care aceștia le au, pentru a efectua investigațiile necesare. În astfel de situații, personalul medical inițial solicitat de pacient, trebuie să îi comunice acestuia, denumirea structurii medicale ce poate efectua investigația sau investigațiile necesare, adresa acesteia, datele de contact și este foarte bine dacă poate oferi și numele personalului medical cu competențe în domeniu.

      Formularea unui diagnostic ( sau a unor diagnostice ), în lipsa efectuării tuturor investigațiilor necesare și necomunicarea către pacient a lipsurilor ce împiedică efectuarea acestora, reprezintă o gravă abatere de la normele de responsabilitate și conduită a personalului medical solicitat inițial a formula un diagnostic, și asemenea comportamente și abordări nu trebuiesc a fi tolerate.

      Echipa de management a unității medicale, trebuie să cunoască precis care sunt limitele materiale, tehnice și tehnologice, cât și cele ce țin de lipsa de competență a personalului medical angajat și aflat spre coordonare din partea sa, în realizarea investigațiilor specifice fiecărei specializări.

      Echipa de management a unității medicale, trebuie să se preocupe constant și organizat ca personalul său medical să fie actualizat, să fie la zi, cu rezultatele, conceptele, tehnicile, metodele și practicile ultimelor cercetări din domeniile în care unitatea medicală revendică competență și prestează servicii medicale. A nu fi la zi, a fi inactual, cu ceea ce reprezintă ultimele cercetări științifice, procedee și metode de lucru specifice domeniul tău de activitate medicală, reprezintă un pericol la adresa stării de sănătate a pacienților. Cadrele medicale care rămân în urmă, care nu pot, sau care nu doresc să învețe continuu, trebuie mai întâi să fie avertizați, mai apoi trebuiesc a fi susținuți suplimentar, dacă este cazul, iar dacă atitudinea nu se schimbă, trebuiesc îndepărtați din sistem. Indolența sau limitele lor, pot omorî oameni.

       În efortul de a fi la zi cu ceea ce reprezintă ultimele descoperiri, tehnici, metode și practici medicale de la nivel național, regional și global, un rol esențial revine șefului de secție și asistentei șefe, care trebuiesc a iniția, organiza, susține și supraveghea concret, programul lunar, semestrial și anual ce trebuie elaborat în acest sens. De altfel, este de dorit ca în fiecare lună, pe fiecare secție, să se organizeze o activitate, care să implice tot personalul medical ce acolo își deșfășoară activitatea, cu scopul de a împărtășii într-o formă sistematizată, date, informații, observații și practici exersate și optimizate prin practica curentă. La fiecare trei luni, este de dorit ca fiecare secție să aibă drept invitat pentru schimburi profesionale și de bune practici, un coleg dintr-o altă unitate medicală, dintr-un alt județ, însă cu o onorabilă recunoaștere profesională la nivel național. O dată la șase luni, este dorit ca fiecare secție să aibă drept invitat pe tema bunelor practici și a schimburilor profesionale, o persoană cu recunoaștere internațională, în domeniul în care activează. Costurile presupuse de deplasarea și găzduirea invitaților, trebuiesc suportate de către unitatea medicală angajatoare.

       În situațiile în care, diagnosticul este greu de stabilit sau este incert, personalul medical direct implicat trebuie să solicite opinia și sprijinul colegilor din aceiași specialitate sau, și din alte specialități posibil cerute de caz. Mândria și orgoliul, nu își au deloc locul în asemenea procese. În cazul diagnosticelor grave, întotdeauna trebuie să există și o a doua opinie. Personalul medical cu vechime, trebuie să implice și să susțină constant cadrele medicale tinere în a acumula experiență și pricepere efectivă. Cei care obturează ” pe viață ”, sau chiar sporadic creșterea și formarea noilor generații de cadre medicale, trebuiesc înlăturați din pozițiile de decizie managerială de la orice nivel. Este foarte important dacă conducătorul secției este un formator de școală, sau este un tiran obtuz și egoist. Aceștia din urmă, trebuiesc înlăturați din pozițiile de decizie managerială de la orice nivel cât mai rapid, pentru a nu zădărnici pe termen lung creșterea performanțelor medicale ale secției pe de-antregul ei.

       Este foarte important, ca imediat după formularea diagnosticului ( sau a diagnosticelor ), cu referire la starea de sănătate a pacientului, mai ales în medicina de urgență, acestuia ( sau aparținătorilor săi ) să le fie comunicate precis ( cu nume și prenume, date de contact ) opțiunile și variantele de intervenție și tratament posibile în cadrul unității medicale ce găzduiește serviciul de urgență, cât și în cele disponibile în structurile medicale regionale, naționale, sau chiar internaționale, dacă situația o permite. Cercul serviciului medical ( chiar și de urgență ) se închide când pacientul, sau aparținătorii săi, cunosc diagnosticul, cunosc timpii și specificul de reacție presupus de acesta, și cunosc variantele de intervenție și tratament aflate mai mult sau mai puțin la îndemână.

        Este de asemenea esențial, mai ales în medicina de urgență, ca pacientul ( și/sau aparținătorii săi ), să fie informați expres cu privire la importanța manevrelor și a intervențiilor ce presupun ” ora de aur ”. Poate fi cazul spre exemplu, al celor ce au suferit un accident vascular cerebral ischemic, situație în care, dacă cazul este eligibil, procedura trombolizei trebuie inițiată într-un interval de timp cuprins între 2 și 4 ore de la producerea accidentului cerebral. Poate fi de asemenea cazul, celor ce au suferit un sindrom coronarian acut, situație în care, pacientul trebuie să ajungă în laboratorul de cateterism într-un interval de timp cuprins între 4 și 6 ore de la producerea evenimentului nedorit.

       În orice situație, comunicarea diagnosticului ( sau a diagnosticelor ) pacientului sau / și aparținătorilor săi, este un moment foarte important în tabloul serviciului medical. Cadrele medicale nu trebuie să uite faptul că, de regulă, au în față o persoană în suferință, foarte probabil îngrijorată de starea sa de sănătate și mai ales îngrijorată de posibila perspectivă deschisă de diagnosticul încă necunoscut. Este obligatoriu, ca din timp în timp, cadrele medicale să fie instruite și evaluate ( după programe profesionist întocmite ), prin tehnici și modalități multiple, cu privire la importanța, atitudinea și comportamentul lor în momentul comunicării diagnosticului către pacient sau /și aparținătorii acestuia.

      În demersurile necesare formulării diagnosticului, este ideal dacă pacientul ( și / sau aparținătorii săi ) prin educația și instrucția ce o au, să poată gândi și participa activ și complementar împreună cu cadrul medical, la înțelegerea logicii  investigative cu privire la starea sa de sănătate. Totuși, lipsa educației, educația precară sau condiția socială sau materială a pacientului, nu trebuie să fie impedimente de nici un fel, în respectarea și aplicarea protocoalelor de diagnostic necesare.

      Un diagnostic formulat rapid și corect, bazat pe un profesionalism menținut și întreținut prin învățarea continuă, prin muncă onestă în echipă și prin asumarea  matură a limitelor materiale, organizaționale și de competență, reprezintă un prim pas sănătos, în ceea ce înseamnă practicarea profesiei medicale cu responsabilitate, cu grijă față de aproapele tău, așa cum și ție ți-ar place să fi tratat, cât și împlinirea vocațională a acestei alese profesii.

       Neglijența și superficialitatea în aplicarea protocoalelor de diagnostic, neglijența și indolența în formarea profesională continuă, mândria și lipsa competenței revendicate pe hârtie, dar neprobate prin performanță și rezultate, sunt elemente care în cele din urmă periclitează grav starea de sănătate a pacienților, și ele nu trebuiesc a fi tolerate.

       Mândria, indolența și lipsa de onestitate, față de tine însuți și față de semeni – omoară oameni.

       – Învață continuu.

       – Lucrează în echipă. Nu fii mândru.

       – Fii onest cu tine însuți. Recunoaște-ți limitele. E un semn de competență.

       – Comunică atent și responsabil cu cei aflați în suferință, și cu aparținătorii lor. Nu te grăbi. 

       – Fii informat și construiește relații vii, lucrative, cu cei care îți sunt colegi – care știu și pot ( cel puțin deocamdată ) mai mult decât tine.

 

       Știu, și accept faptul că, medicina nu este o știință exactă ; după cum știu și accept faptul că, și cadrele medicale sunt oameni – și ca atare sunt supuși greșelii.

 

2 thoughts on “Esențe medicale – Despre diagnostic

  1. Covaciu Florica

    Cu asistente medicale cu diplome cumpărate la 45-55 de ani,făcute asistente medicale din croitorese, bucătărese, barmanite, vânzătoare, infirmiere, ingrijitoare credeți case poate face performanță?credeți ca vor ajunge profesioniste bune? Niciodată!!!

    Reply
  2. adrian

    Diagnosticul corect este o problema foarte mare in România precum și în alte țări din lume .
    Atenție la sindromul metabolic care nu poate fi diagnosticat de medicina actuala ( cu foarte mici excepții gen. medicina ortomoleculara ) .
    Sindromul metabolic se manifesta prin insomnii nejustificate (80% dintre insomnii ),scădere în greutate , denaturarea metabolizării corecte a nutrienților , diaree , infecții intestinale gen candida etc
    Sindromul metabolic netratat corect și nediagnosticat duce sigur la o boala grava : diabet zaharat tip 2 , schizofrenie , cancer sau boli cardiovasculare .
    Nu mai tratați simptomele ci tratați cauza .
    Dumnezeu a creat acest trup cu sistem imunitar și cu semnale pe care le transmite corpul uman dar noi in loc sa înțelegem aceste semnale noi incercam prin medicamente sa le suprimam .
    Mișcarea și hrană este cheia sănătății aproape perfecte .
    Trebuie sa căutăm nutrienților din hrana și nu caloriile .
    Schizofrenia este practic o incapacitatea a organismului de a metaboliza corect hrana care pe timp îndelungat duce la distrugerea celulelor nervoase .
    Sigur că atunci când sistemul nervos este distrus acel individ va exista in continuare pe baza caracterul clădit până la îmbolnăvirea sa .
    Să nu mai judecam atât de aspru pe cei bolnavi mintal sau cu alte boli .
    Mare ne va fi mirarea când Dumnezeu ne va dezvălui din misterele acestui organism .

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *