Despre planificare şi despre Dumnezeu

By | 22/05/2015

         Nu am nimic împotriva planificării.

         Ba mai mult, o recomand ( cu nuanţe, după cum veţi vedea ) ca necesară activitate, pentru fiecare om responsabil.

         Planificarea aduce cu sine, evidente foloase, dintre care enumăr :

aplecarea şi atenţia analitică asupra trecutului, legat sau posibil determinant, pentru subiectul sau tema, acum obiect ( sau subiect ) al planificării. Nu de puţine ori, sub presiunea prezentului, ignorăm trecutul şi învăţăturile sale. Un antidot al unei asemenea porniri, îl reprezintă…pauzele, odihna, meditaţia.

– planificarea, determină de asemenea şi o aplecare forţat realistă asupra prezentului ; mai ales în ceea ce priveşte putinţele şi neputinţele resurselor posibil sau necesar implicate în planificare. Un pericol major al acestei perspective, îl reprezintă optimismul nemăsurat – ceva de genul ” acum merge, iar mâine va merge cel puţin la fel ca azi. ” Deci, să planificăm…

– planificarea, determină de asemenea o forţată meditaţie asupra ” de ce-urilor ” existenţiale ale celor ce de voie sau de nevoie, se află puşi faţă în faţă, cu planificarea ( sau cu noua planificare ). Tumultul vieţii de azi, te duce cu uşurinţă şi mai degrabă spre, ” Cum ? ” decât spre ” De ce ? “. Şi asta nu e bine întotdeauna…

– planificarea, maturizează şi formează caractere ; iar asta, şi numai prin faptul că aproape, niciodată nu se desfăşoară lin şi fără probleme. Marinarii pricepuţi, nu se formează pe mările liniştite.

– planificarea, evidenţiază dependenţele şi determinaţiile locale, regionale, naţionale, internaţionale. Aproape niciodată nu eşti de capul tău,  nu eşti singur, şi nu poţi face ce vrei…

          Pe de altă parte, planificarea aduce cu sine şi greutăţi, dintre care enumăr :

îţi solicită puternic competenţa, priceperea, curajul şi responsabilitatea ; şi foarte probabil îţi va solicita agresiv şi trupul şi sufletul…La primele exerciţii mai merge ; apoi însă, se simt. Plus că, alţii nu stau. Ei cresc, tu…

– planificarea, te poate împinge spre compromisuri nedorite ; dar…necesare, ar spune unii. Câte activităţi şi câte lucruri ne-necesare ne ocupă spaţiul şi viaţa. De altfel, planificarea poate determina sănătoase ” curăţenii ” în spaţiul imediat şi în viaţă…

– planificarea, foarte probabil va rupe, va distruge relaţii ; în unele cazuri, poate chiar să şi omoare, sau să ne omoare. Până la urmă, pentru ce alergi, şi unde te grăbeşti ? Cine contează în viaţa ta, şi de ce ?

         Cineva spunea : ” Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i ce planuri ai. “

         La rându-mi, viaţa m-a învăţat că este înţelept să-l incluzi pe Dumnezeu şi voia Sa în toate planurile tale ; ba mai mult, să îi acorzi locul central şi rolul determinant.

         Nu este sigur că astfel procedând, toate planurile tale vor reuşi, aşa cum le-ai planificat.

         Este însă sigur că, procedând astfel, te vei putea bucura de darurile fiecărei clipe…

         Şi nu e puţin.

         Dumnezeu să vă aibă pe fiecare, în paza Sa.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *