Despre oameni. Despre banci.

de | 09/05/2013

               Nu incape indoiala ca pentru multi romani, doar pronuntarea cuvantului ” banca „ – in inteles de institutie financiara ce are ca principal obiect de activitate creditarea, declanseaza aproape instant o paleta larga de emotii, de comentarii care mai de care, mai inflacarate, mai argumentate, mai conspirative, si de prea putine ori, mai apreciative.

               Unde este si care este totusi ( daca ea exista ) perspectiva echilibrata de a privi bancile si relatia acestora cu oamenii care le solicita sau le-au solicitat serviciile ?

               Voi incerca mai jos sa configurez o asemenea abordare echilibrata, onesta fata de subiectul propus, aratand de pe acum, ca la randu-mi imi asum limitele puterii de a pricepe si de a explica, de altfel complexele realitati generate de relatiile de tip creditor-debitor. Sper insa totusi, ca scrierea mea sa deschida perspective folositoare in abordarea constructiva a prezentului si mai ales in configurarea realista, matura a viitorului.

                Asadar – Despre banci :

– exista o interesanta de altfel istorie bancara, care explica mult din vremurile si conditiile in care au aparut bancile. Din aceasta consistenta masa de informatii este bine sa retinem ca printre cele ce au explicat aparitia bancilor, a sistemului bancar au fost si urmatoarele :

                * lipsa securitatii personale si patrimoniale in transporturile efectuate acum nu stiu cate sute, mii de ani

                * nevoia introducerii garantiilor in tranzactiile ce depaseau spatiile ( sa le zicem ) nationale

                 * globalizarea ( chiar daca este mult spus ) a relatiilor comerciale determinate in special de nevoia resurselor

                    altora

                 * desigur, aparitia monedei batute

                 *  protectionismul, ca modalitate de a controla, de a regla intrarile si iesirile la inceput de materii prime, apoi de

                     produse, apoi de resurse finciare

                  * dezvoltarea mijloacelor de transport si a infrastructurii acestora care permiteau deplasarea rapida a

                      oamenilor si a bunurilor

                  * aparitia si consolidarea claselor bogate, nu doar in bunuri efective ci si in moneda

                  * transformarea si tratarea monedei precum o marfa, un bun tranzactionabil

 

– astfel sau si astfel, sub actiunea ( cel putin ) a factorilor de mai sus s-a ajuns ca bancile sa faca afaceri cu bani. Adica, sa pastreze, sa plaseze, sa imprumute bani catre persoane fizice sau juridice. Nu includ intentionat in analiza mea de azi bancile de investitii – tovmai pentru a nu depasi limitele unei postari pe blog.

– trebuie stiut faptul ca ( din pacate ) nu intotdeauna bancile imprumuta catre altii banii sai. Ci, pentru a satisface cererea de credite, la randul lor bancile imprumuta bani de la alti detinatori de moneda, carora la randul lor le plateste dobanda. Mai departe, banca cu acesti bani imprumutati ofera la randul lor credite catre alti doritori, carora desigur la aplica o dobanda mai mare decat cea pe care ei o platesc. Ca lucrurile sa se complice si mai mult, s-au creat niste ” arene ” de tranzactionare nationala,  regionala sau / si globala, unde bancile se pot imprumuta intre ele, si unde astfel se genereaza referinte de analiza, risc si cost care afecteaza direct operatiunile cu utilizatorul final al banilor imprumutati.

 – in vremurile de entuziasm economic, de consum, atat bancile ( in special unele ) cat si consumatorii produselor lor tind sa-si piarda mintile. Motivul ? Dorinta de a castiga, de a face profit, de a-si indeplinii nevoile reale sau inventate, dorinta de a castiga cat mai mult, intr-un timp cat mai scurt si daca se poate fara prea multa munca. 

– bancile, desi alcatuiesc un sistem bancar national, regional sau global nu trebuiesc privite la gramada. Este adevarat ca cele mai multe dintre ele respecta reglementari stricte  si monitorizari atente, dar, ca si in viata individului, ele se gestioneaza si performeaza diferit, in raport de valorile, principiile si practica acestora generate de oamenii care le detin, de oamenii care le conduc. Oameni si credintele lor conteaza si aici.

– in Romania, am ajuns azi ca peste 90 % din sistemul bancar sa fie detinut de capitalul strain. Putem spune si altcumva : in Romania de dupa 1989 marea majoritate a institutiilor bancare cu capital romanesc au fost devalizate si utilizate doar pentru unii, urmand ca nota de plata sa fie platita in mare parte de noi ceilalti. Din pacate, si in acest sector, ca de altfel in multe altele, cel mai mare dusman al Romaniei si al romanilor am fost chiar noi insine. O istorie pe care trebuie sa ne-o asumam si din care ar trebui sa invatam.

– in conditiile de mai sus, am deschis si astfel portile capitalurilor straine, pornind prea usor de la axioma ca ” noi nu putem ” ; ca ” noi avem nevoie..” . Desigur ca realitatile puteau fi conduse mai inteligent, mai responsabil, mai strategic. Din pacate, cei aflati la butoane, s-au preocupat in special de ei si de ai lor, chiar daca isi declarau patriotismul si competenta puse la dispozitia natiunii, de la care si din care de fapt profitau si profita. S-a ignorate nepermis de usor faptul ca „nimeni nu ne datoreaza nimic”, dupa cum daca nu tu nu esti in stare sa-ti faci design-ul proprie-ti vieti, atunci este foarte posibil sa ti-l faca altii ( in raport de interesele si obiectivele lor ).

– azi, in sistemul bancar romanesc exista inca mult ” gunoi ascuns sub pres „, adica sunt multe cifre, rapoarte si statistici care mascheaza realitatea sistemului bancar , in special in zona creditelor neperformante si a celor care de fapt ar trebui incluse in categoria pierderilor. Prin tot felul de artificii, bancile comerciale incearca sa evite provizioanele cerute de normele bancii centrale.

– pe de alta parte, sunt convins ca Banca Nationala a Romaniei cunoaste aceasta realitate. Insa, si ea fiind condusa de oameni, face ca ” nimic din ceea ce este omenesc ” sa nu-i fie strain…Stiu, se va invoca aici factorul politic si limitele de actiune ale banci centrale, interesul national, pacea si linistea sociala. Stiu insa ca exista si tehnicile comunicarii care puteau fi folosite inteligent atunci cand dialogul se transformase deja in monolog sau in ” vorbim cu peretii. ” S-a preferat in schimb utilizarea excesiva a secretului, a discretiei si a responsabilitatii de imagine, de fatada si nicidecum de actiune si strategie profesionista, asumata.

–  am ajuns astfel, evident dependenti de vointa, interesele si strategiie creditorilor internationali, a caror opinie regleaza fundamental tonicitatea, performanta sau neperformanta circulatiei financiar bancare a sistemului din Romania, a impactului acesteia in / si legat de economia nationala.

– repet totusi ca trebuie facute distinctii intre bancile comerciale ce activeaza in Romania. Nu toate au aceeasi realitate de alerta, nu toate ” s-au aruncat cu capul inainte „. Totusi : cele mai multe au imprumutat bani de la altii pentru ai oferi spre creditare in Romania ; cele mai multe ascund inca semnificative credite neperformante ; cele mai multe se transforma incetul cu incetul in nedeclarate agentii imobiliare ; cele mai multe inca nu sunt suficient restructurate.

– nu de putine ori, unele banci au fost si sunt complici la constructia traseelor ce poarta bani obtinuti pe cai ilegale.

– pe de alta parte, cu multele neajunsuri, bancile ce activeaza in Romania au contribuit si contribuie la ridicarea standardului de viata al oamenilor, al afacerilor si intereselor acestora. Faptul ca unii ( semeni de-ai nostrii ) si-au facut bine calculele sau au gresit, faptul ca unii au citit atent sau nu au citit, asta deja intra si in spatiul lor de responsabilitate.

– in acelasi timp, parte dintre produsele bancare ale momentului contribuie consistent la supravietuirea ( chiar pe cota de avarie desigur ) a multor gospodarii, a multor afaceri. Includeti aici onest – cardurile de credit ( este adevarat la dobanzi obraznice daca se depaseste data returnarii ) sau liniile de credit sau chiar factoring-ul spre exemplu.

 

             Asadar – Despre oameni ( in special despre oamenii din Romania ) :

– oamenii ( si ma refer in special aici la romani ) au nevoi, dorinte.

– cei mai multi dintre oameni isi doresc a avea satisfacute nevoile si dorintele intr-o formula cat mai confortabila ; adica daca se poate cu cat mai putina munca.

– oamenii isi doresc a-si satisface nevoile cat mai repede,  intr-o formula cat mai stabila, pentru ca mai apoi sa se concentreze cat mai mult pe pasiuni, dorinte si fite.

– oamenii in general sunt dispusi sa munceasca, insa daca s-ar putea cand, cat si cum vor ei. Forma de dorit este ca dupa indeplinirea conditiilor de mai inainte, ei sa si fie bine platiti sau recompensati  pentru munca lor.

oamenii in general daca au bani consuma. Desigur sunt si exceptii care se gandesc si se pregatesc pentru perioadele posibil dificile, pentru ” zilele negre „. Cei mai multi insa nu o fac, sau nu pot , sau nu stiu sa o faca.      

oamenii in general cred ca li se cuvine, si ca cineva trebuie sa le poarte de grija. Includ aici cu usurinta, autoritatile centrale, autoritatile locale, bancile. Repet ca cele aici afirmate le aplic in special realitatilor Romaniei – mai 2013 . Sunt, de altfel convins ca sunt multe alte nuante demne de luat in seama.               

– multi oameni ( in special in Romania – 2013 ) cand aud de banci mai degraba devin rezervati sau revoltati. Puteti asocia usor aici cu cele doua cuvinte de dinainte si altele precum : ” am avut credit si niciodata nu am sa mai iau altul ” ; ” m-am spetit de nu am mai putut , si totul doar pentru a plati bancii  – nu mai ramanaeam cu nimic sau cu mai nimic ” ; ” atunci mergea si credem ca….” ; ” doream si eu sa vad, sa fac….” ; ” eu nu aveam de gand sa iau credit – ei ma tot bateau la cap. Si pana la urma am luat. „

oamenilor nu le place sa piarda. In teorie accepta pierderea, in practica insa cauta explicatii. Nu de putine ori de vina sunt altii…inclusiv bancile.

si oamenii mint ( dupa cum si unii oameni din banci prea ” au vandut ” ), astfel incat multi au mintit si bancile. De multe ori insa, lipsa profesionalismului si dorinta vanzarilor au facut ca acestea  ( bancile )  sa fie sau sa se lase prea usor mintite. Pentru multe, aceasta lipsa de veghe a fost si va fi fatala.

– exista si multe exemple fericite in relatia oamenilor, a afacerilor lor cu bancile. Ingredientul secret este onestitatea reciproca, realismul si asumarea vizonara, strategica – nu in utimul rand asumarea riscului.

 

             Ma opresc aici cu analiza subiectului propus azi dumneavoastra, conchizand oarecum astfel :

             Atat bancile, oamenii din banci, cat si clientii trebuie sa puna la baza relatiei lor onestitatea

             Matematica conteaza. Alimentati onest matematica.

             Matematica alimentata prin minciuna, minte.

             Avem motive sa credem ca inca multa vreme de acum incolo fiecare actor ( banca sau client ) va avea nevoie de

             celalalt.

             Conteaza oamenii si valorile lor.

             Fiti oameni.

             Fiti oameni cu frica de Dumnezeu.

6 comentarii la „Despre oameni. Despre banci.

  1. soso

    Legatura om-banca este foarte interesanta, are radacini adinci si se pot invata multe din observarea rolului si pozitiei fiecareia in timp. Cea mai veche „banca” din lume a fost (pentru) om. Omului i-a fost dat sa inmulteasca talantii adica darurile primite. Si atunci, ca si azi, unii i-au ingropat in tarina (in om de fapt) si astfel s-a luat de la cel care nu are (nu stie sa-i inmulteasca) si s-a dat la cel care are (stie sa-i inmulteasca). Pentru a intari (a pricepe noi) lucrul respectiv nu doar ca ni se spune dar ni se si arata, in alta parte, tipul de tarina (de „saminta” oamenilor) care stie sau nu sa inmulteasca darurile.

    Talantii (si saminta) de care ni s-a vorbit se puteau inmultii doar daruind, ce s-a intimplat pe parcurs de omul a ajuns sa slujeasca „bancii” si nu invers este un lucru interesant. Si mai interesant, de fapt mai de neinteles, este cum alta „banca”, devenita si nu destinata, „Biserica” (unele …) a ajuns sa-si schimbe rostul din slujire a omului in subjugare si exploatare a omului, de aici si pina la negotul cu suferinta si necazurile oamenilor nu mai este decit un pas, sa fie si asta o asemanare cu ceea ce exploateaza orice banca fara mila?

    Tragedia este ca in timp talantii (unii) au devenit bani (au fost convertiti cu ajutorul cui daca nu al omului?) iar banii sunt cel mai bun exemplu de numar abstract (numararea nimicului): oriciti ai nu reprezinta nimic si oriciti ai avea mai vrei sa adaugi unu in speranta de a acoperi gaura neagra a cheltuielilor (placerilor), adica ochiul … Apoi ciclul se repeta si se cheama viciu, scapa cine poate!

    Asemanarile de mai sus sa fie oare pure intimplari? Sau cineva foarte abil a schimbat rostul din banca (pentru) om in om pentru banca? Atunci sa se fi „dat” si talantii pe arginti?
    Evenimentele actuale ne arata ca banca si omul sunt in criza, prima de bani, al doilea de talanti. Sa perpetue asta pina cind omul se intoarce la inmultirea talantilor si nu a argintilor? „Bancile” ar suporta asta? Dar omul? Si atunci cine-i banca de fapt?

    Cineva spunea ca intreaba mereu mizind pe aflarea raspunsului si atunci merita sa fie luat de prost citeva minute decit sa ramina asa toata viata … asa ca si eu tot inteb;)

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Eclesiastul 4 : 7 = Am mai vazut si o alta desertaciune sub soare :
      4 : 8 = un om este singur singurel. n-are nici fiu, nici frate si totusi munca lui n-are sfarsit, ochii nu i se satura niciodata de
      bogatii si nu se gandeste : ” Pentru cine muncesc eu si-mi lipsesc sufletul de placere ? ” Si aceasta este o desertaciune si
      un lucru rau.

      Proverbe 11 : 24 = Unul cara da cu mana larga, ajunge mai bogat ; si altul care economiseste prea mult, nu face decat sa saraceasca.

      Proverbe 13 : 11 = Bogatia castigata fara truda scade, dar ce se strange incetul cu incetul, creste.

      Proverbe 15 : 16 = Mai bine putin, cu frica de Domnul, decta o mare bogatie, cu tulburare !

      Proverbe 16 : 26 = Cine munceste, pentru el munceste, caci foamea lui il indeamna la lucru.

      Răspunde
  2. adi

    foarte interesat punctul de vedere referitor la „politica” B.N.R. din pacate, nu am mai auzit o abordare asa indrazneata din partea altor persoane. felicitari. cred ca va deveni un pilon de pornire pentru analize viitoare.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Draga Adrian, e o opinie. O opinie onesta si desigur limitata, expusa spre folos si nu spre distrugere. Cat, cum si daca va folosi asta numai Dumnezeu stie. Sper si speram…

      Răspunde
  3. Jan

    Nu ai cum sa nu gandesti conspirativ (in sensul de uneltire impotriva satului/clientilor/persoanelor) cand vine de banci (mari) din moment ce evenimentele petrecute in ultimi ani chiar intrec orice teorie conspirativa de acum 10-15 ani de exemplu.

    Din ce am citit eu „samanta” crizei financiare incepute din 2008 a fost plantata in anii de boom din era Cliton in care s-au facut modificari legislative care au permis acordarea de imprumutri oamenilor care nu si le permiteau (ie case pentru toti).

    O vreme indelungata toata lumea parea ca face bani din nimic, vanzand pachete de imprumuturi, asigurandu-le, reimpachetandu-le etc pana in 2008 cand Lehman Brothers a fost lasata sa dea faliment si restul „baietilor destepti” au fost salvati de secretarul trezoreriei Hank Paulson (fost angajat Goldman Sachs) sub pretextul ca daca nu va fi bailout n ziua urmatoare vine sfarsitul (bailout cu bani care vin de la FED – o banca privata care nu e controlata in nici un fel de senatul/congresul american).
    Astfel tara care ne dadea noua lectii de privatizare in anii 90′ a ajuns oarecum sa nationalizeze un intreg sector bancar putred care dupa legile capitaliste trebuia sa intre frumos in faliment. Bancile solide si corecte ramase in picioare le-ar fi cumparat pe bucati fain frumos si toata criza s-ar fi rezolvat intr-o perioada mult mai scurta decat criza prelungita in care suntem. (Despre fosti angajati Goldman:
    http://www.independent.co.uk/news/business/analysis-and-features/how-goldman-sachs-took-over-the-world-873869.html)
    Dezastrul continua pana in ziua de azi cand Bernanke inunda cu QEx (nu mai stiu la ce nr au ajuns) exact cum a facut Greenspan (care la un moment dat a avut curajul sa-si recunoasca vina).
    Ce rezultate avem din toata treaba asta? mai multe reglementari, mai mult control, crearea de super banci „too big to fail”. Putem vedea cu ochiul liber ca bancile au un statut special si sunt deasupra legii daca sunt destul de mari pentru simplul motiv de „systemic risk” :). Ultimul scandal in derulare:
    http://www.rollingstone.com/politics/news/everything-is-rigged-the-biggest-financial-scandal-yet-20130425

    Din pct meu de vedere sunt doar doua scenarii posibile:
    – incompetenta crasa la nivel inalt cuplata cu foarte multa lacomie
    – conspiratie (poate chiar benevolenta) despre care oricum nu o sa aflam niciodata 🙂

    Majoritatea lucrurilor de mai sus le-am aflat urmarindul pe Ron Paul libertarian/republican (candidat la presedentie in state http://www.campaignforliberty.org) care a avut un val foarte mare de suporteri la un moment dat (tea party), miscare care a fost „hijacked” din pct me de vedere de extremisti republicani cu scopul de a discredita miscarea.

    Răspunde
    1. Dacian Autor articol

      Draga Jan,

      comentariul tau arata :

      – ca esti bine informat
      – ca esti realist in gandire
      – ca stai de veghe pentru tine si pentru semenii tai
      – ca esti preocupat si vezi solutii
      – ca intelegi natura umana
      – ca privesti larg si in interdependente

      Ideal ar fi, ca cei potriviti sa te observe si sa te implice in concepte, strategii, actiune.
      Eu cel putin asa as face.

      Bravo.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *