Se observa cu destula usurinta, comportamentul dominant al multora dintre noi, atunci cand ne purtam trupurile si sufletele pe strazi, prin institutii, prin locuri publice – ne grabim.
Intrebarea mea este : De ce ?
– de ce vrem sa ajungem primii ?
– de ce vrem sa fim serviti primii ?
– de ce ne ferim de semenii nostri ?
– de ce alergam ?
– de ce nu avem rabdare ?
Desigur, nu am pretentia ca raspunsurile mele de mai jos sa fie suficiente si atotcuprinzatoare. De altfel, cu drag si cu interes va invit a le completa si a le comenta.
Astfel, eu cred ca ne grabim si pentru ca :
– multi cred ca daca ajung primii, au ocazia de ” a lua ” sau de ” a lua mai mult „ decat altii. Probabil in fundal, s-a instalat credinta ca primii sunt mereu avantajati si ca apoi vin louzerii…Caci, nu e asa ? Fiecare pe cont propriu…
– multi cred ca totul e o competitie si ca atare a ajunge primul nu este decat o manifestare in acord cu vremurile…Vremurile sunt de vina, nu noi…
– sunt si semeni de-ai nostri care nu merg ” cu viteza ” noastra, si ca atare nu putem sta dupa ei…nu ne putem lasa incetiniti de vitezele lor…Te astepti cumva, ca toti sa mergem cu aceiasi viteza ? Astazi poti. Maine…
– multi dintre noi, in fapt evita sa aiba de a face cu semeni de-ai lor. Simplul contact vizual sau vecinatatea lor le provoaca unora senzatii si trairi deloc placute – spun ei…Ceilalti sunt murdari, ceilalti sunt obraznici, ceilalti…Ei. Tu, cum esti ?
– incercam sa ne demonstram ( noua insine ) ca inca…mai putem. Ne-a alarmat ceva si nu stim cum va fi ?
– incercam sa demonstram altora ca inca… mai putem. Suntem pe cale a pierde ceva ?
– dorim a ne satisface rapid dorintele…Ne lipseste ceva ? Si dupa ce ne-am satisfacut dorinta, ne…lipseste ceva ?
– nu stim cat vom mai putea. Un fel de…spre neputinta si moarte…
– dorim a reveni rapid in…cuibul nostru. Acolo unde credem ca e bine si e sigur. Atunci baricadati-va geamurile, aruncati televizorul si radioul si…sufletul…
– rabdarea nu se ” poarta „. Succesul se cere a fi timpuriu, total si…peren…Aici si acum.
– avem senzatia ca pierdem ceva. Si nu gresim, pierdem…
– unii zic ca astfel, traiesc. Un fel de traiesc, deci…exist. Un fel de ma grabesc, deci…exist ?
– fugim de noi insine si de probleme noastre. De parca ar fi ele si…noi…
De ce ne grabim ?
Si mai ales, unde ne grabim ?
Spre eternitate . Acolo unde vom fi completi .
De ce ne grabim ? Se pare , ca acolo-i mai bine , acolo-i adevarul ! Particica noastra nemuritoare tinde spre absolut ….
Imi place abordarea, Gabi.
Ramane intrebarea : Cat suntem aici pe pamant, cum trebuie sa traim ?
http://www.youtube.com/watch?v=K_6rKeBtxJo&feature=player_embedded
ne grabim pt. a recupera timpul pierdut in comunism…
….si a gusta cat mai mult din ceea ce ofera societatea democratica, nu ? Asa s-ar putea continua afirmatia ta.
Comunism, capitalism – destinatia e aceiasi…
Depinde de ce fel de “graba” este vorba.
Atunci cand e necesar sa contribuim/sa punem umarul la rezolvarea unor probleme pentru cei de langa noi, uneori, e necesar sa ne grabim, dar graba sa nu fie in detrimentul lucrului bine facut.Daca e vorba de graba cotidiana, care nu duce nicaieri, cred ca ne grabim pentru ca nu stim exact unde vrem sa ajungem; suntem luati de val si facem si noi cum fac ceilalti, copiem. Se pare ca e mai usor, mai comod, mai caldut, decat sa GANDIM……Sarbatorile crestine pot fi un bun prilej al unui ragaz in care sa fim cu noi insine, sa gandim si sa facem ca stralucirea sa vina dinlauntrul nostru, sa nu ne copleseasca stralucirea exterioara, artificiala…………….
Imi place relatia propusa : gandire – graba, doamna Bitea ; dupa cum imi place relatia exterior – interior, mai ales in asemenea perioade de bilant.
Doamne, ajuta-ne sa nu ratacim de la calea Ta.
Raspunsul e simplu;pentru ca traim in secolul vitezei.Acest lucru nu trebuie nici sa ne fie o scuza,nici o obisnuinta.”M-am grabit – am uitat”; „M-am grabit – scuze”(pt.unele lucruri facute gresite,sau gresite) si lista ar putea continua.Graba este unul din dusmanii lucrului bine facut, bunicii nostri aveau o zicala(un proverb):” Graba strica treaba „, cat de adevarat.Uneori insa este bine, ba chiar recomandabil sa ne grabim; acasa la copii, cand ne intoarcem de la munca, cand un semen al nostru e la stramtoare si are nevoie de ajutorul nostru, daca trebuie sa duci pe cineva la medic; si cel mai tare ar trebui sa ne grabim sa ne impacam cu semenii nostri si ( cel mai important ) cu DUMNEZEU, si nu in ultimul rand cu parasul tau(Mat.5:23-25),asa ne invata bilia.ASta trebuie sa fie tinta noastra; aici si astfel trebuie sa ne grabim, ca sa fim pregatiti.Pentru ce sa fim pregatiti? ” Pregateste-te sa intalnesti pe DUMNEZEUL tau ” (Amos.4:12b)Doamne invata-ne sa negrabim acolo unde trebuie(si intr-acolo).Amin.