Dacă îţi este greu să spui NU.

By | 21/03/2017

       Dacă îţi este greu să spui, nu ; dacă îţi este greu să comunici refuzul tău unui seamăn de-al tău , atunci poate că cele mai jos scrise îţi vor fi de folos, pentru a te înţelege şi pentru a vă înţelege mai bine.

       ” Felul în care ne comportăm este determinat de gândurile noastre şi de convingerile care stau la baza lor. 

         Cei care niciodată nu spun ” nu “, pornesc tocmai de la premisa că este imposibil să-i refuze pe ceilalţi. Când, de fapt, refuzul este o opţiune personală.

         Sub masca amabilităţii şi a altruismului, ei ascund o teamă profundă de respingere. În esenţă, sunt persoane dornice să fie acceptate, iubite şi valorizate de către ceilalţi, iar la schimb consideră că este necesar să ofere toleranţă şi înţelegere.

         ………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

         Este atât de mare frica lor de abandon şi de a nu dezamăgi prin refuz, încât îşi gestionează relaţiile acceptând fără limite.

         …………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

         Întrucât ele ( persoanele ce nu ştiu a spune ” nu ” ) doresc inconştient să se facă plăcute şi acceptate, deducem că sunt firi extrovertite, cu abilităţi sociale şi comunicative. De asemenea, personalităţile dependente nu pot spune ” nu “, deoarece depind de o persoană sau mai multe şi nu le este uşor să-şi asume consecinţa unui refuz. În general, personalităţile submisive, cu o slabă stimă de sine, precum şi cele care vor să impresioneze, de tip histrionic, pot oferi un fundament propice incapacităţii de a spune ” nu “.

         ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

         Înainte de a învăţa cum să refuzăm, este necesar să ne redirecţionăm atenţia către propria persoană, să descoperim ce ne-a declanşat acest comportament, ce îl întreţine. În acest sens, este important să căpătăm mai întâi conştiinţa propriei valori, pe baza calităţilor noastre, fără a mai aştepta confirmări din exterior. De asemenea, să poţi spune ” nu “, presupune un proces de maturizare emoţională, care aduce cu sine asumarea consecinţelor refuzului.

         ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

         Refuzul înseamnă respect faţă de propriile nevoi. Nu este corect să pretindem ca ceilalţi să ne menajeze, în condiţiile în care noi, singuri, nu ne respectăm propriile nevoi şi ne arătăm dispuşi să le facem constant pe plac.

         Oamenii din jurul nostru au dreptul să ştie dacă ceva ne deranjează sau nu, să ne cunoască limitele, pentru a se putea raporta corect la noi.

          …………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

         Refuzul trebuie exprimat calm, cu înţelegere, dând dovadă de empatie. Este important să-i oferim celuilalt încrederea că suntem acolo pentru el, că-i înţelegem punctul de vedere, dar să-i şi explicăm care sunt propriile noastre limite şi ce ar însemna pentru noi să depunem acel efort. Astfel, devine mai clar că refuzăm o acţiune sau un comportament, nu persoana.

 

         Cele mai sus spuse, sunt extrase din articolul scris de doamna Ştefania Voina – consilier psihologic, educaţional, vocaţional şi şcolar ; psihoterapeut cognitiv-comportamental, şi a fost publicat în numărul lunii iulie a anului 2016 în Revista Psychologies – ediţia în limba română , revistă pe care vă îndemn a o achiziţiona.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *