Poate folositor ar fi, ca inainte de a vedea cum masuram binele, sa intelegem totusi ce este binele ?
Nimic nu este intamplator. Asa se face, ca in 26 decembrie 2012, am postat pe blog o scriere avand ca titlu : ” Ce este binele ? „. Va recomand a citi acea postare, de folos acum, pentru a face un pas inainte spre un subiect pe cat de subtil, pe atat de concret.
La link-ul urmator, veti gasi postarea cu tema mai inainte mentionata : http://www.dacianpalladi.com/ce-este-binele/
Astazi insa, vreau sa fac o incompleta trecere in revista a modalitatilor in care cei mai multi oameni, masoara binele.
Astfel :
– cei mai multi oameni masoara binele si isi imagineaza binele, prin sanatate. Si mai concret, prin sanatatea trupului. Tradusa, credinta lor spune ceva de genul : ” Sanatate ca-i mai buna decat toate. „
– altii, masoara binele, prin siguranta financiara personala si pe cea a familiilor lor. Tradusa, credinta lor capata forma cash-ului, a cardurilor de economii, a conturilor bancare, a caselor de valori, a bunurilor de valoare mobile sau imobile.
– pentru altii, binele inseamna o pensie mare pentru o cat mai lunga perioada de timp cu sanatate. Tradus, credinta lor poate insemna si ceva de genul : ” Acum, caci mai apoi nu se stie ce va fi. „
– altii, masoara binele prin binele copiilor lor. Tradusa, credinta lor este ceva de genul : ” Pentru cine ne luptam ? Pentru ei, pentru copii. „
– altii, masoara binele prin intinderea timpului lor de viata, dedicat satisfacerii propriilor placeri. Tradusa, credinta lor este ceva de genul : ” Si asa, viata este cum este. Sa nu ma bucur si eu de ce-mi place ? „
– altii, masoara binele prin mancarea de pe masa sau / si prin acoperisul deasupra capului. Tradus, credinta lor poate fi ceva de genul : ” Mai rau sa nu fie. ” sau ” Multumim lui Dumnezeu si pentru aceste binecuvantari. „
– altii, masoara binele din perspectiva libertatii de miscare personala. Tradusa, credinta lor e un fel de : ” Ma misc unde vreau, deci exist. „
– altii, masoara binele din perspectiva numarului de zile petrecute pe acest pamant. Tradusa, credinta lor este ceva de genul : ” Ala a trait 90 de ani, 100 de ani. Bine i-a mers. „
Putini oameni insa, masoara binele din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu.
Dar cum se masoara binele din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu ?
* in primul rand prin pozitionarea lui Dumnezeu ca fiind primul si cel mai important, caruia trebuie sa-i placa ceea ce tu esti, ceea ce tu faci ;
* in al doilea rand, binele din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu cere ca tu sa cunosti Cuvantul lui Dumnezeu ; iar acest lucru se realizeaza prin studiul Bibliei. Tradus, asta inseamna, ca daca nu cunosti Cuvantul lui Dumnezeu, nu cunosti ce este binele, nu cunosti cum se face binele si nu cunosti cum se masoara binele.
* in al treilea rand, binele din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu se masoara si din perspectiva faptelor tale, ca expresie concreta a credintei tale in Dumnezeu si in Cuvantul Sau ;
* in al patrulea rand, binele din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu, il cere pe Isus Hristos ca singur Mijlocitor.
Imi veti putea spune totusi : Dacian, nu ai alta treaba ? De ce sa ma intereseze a masura si a-mi masura binele ?
Te intreb : Ti-e bine ?
Si daca imi raspunzi : ” Da „ si daca imi raspunzi ” Nu „, te intreb : ” De ce ? „
Buna Dacian,
As dori sa-mi spun parerea despre un singur punct din articolul tau. E vorba despre faptul ca trebuie sa-i placa lui Dumnezeu de ceea ce esti tu, de ce faci tu.
As dori sa completez cu faptul ca si tie (sau poate in primul rand tie) trebuie sa-ti placa de propria persoana. Poate nici nu-i bine sa spun „trebuie” deoarece atunci cand spun „trebuie” vorbesc de fapt de dorinta unei alte persoane si nu de dorinta „ta”. Asa ca as reformula : Pt a-mi fi bine si a-l masura, vreau ca sa ma autoapreciez pozitiv, vreau sa ma iubesc eu insumi pt ceea ce fac si sunt (nu stiu sa-l traduc bine, e vorba de self-esteem si self respect). Si sunt sigur ca, daca raspunsul meu e pozitiv, e o mare probabilitate sa fie si al lui Dumnezeu si al celor din jurul meu.
Tu ce parere ai ?
Buna Feri.
Inainte de toate, inca o data tin sa-ti multumesc pentru atentia acordata gandurilor si scrierilor mele.
Iti multumesc de asemenea pentru comentariile tale serioase, pline de continut si provocari.
Acum, raspunsul meu la intrebarea ta :
* nu cred ca omul isi poate configura si realiza pe deplin o stare de bine, suficienta prin sine ; omul nu poate genera suficienta binelui nici macar siesi.
* cred insa, ca unii oameni si nu putini, se multumesc cu binele atins la un moment dat ( chiar trecut ) – ignorand insa dimensiuni ale sinelui neimplinite, nefericite – pe care, sau la care au inteles a renunta, nu de putine ori ca stadiu al neputintei
* cred ca multi oameni, incurca ordinea divina care spune : Binele este definit de Dumnezeu si Unul Singur este bun ; oamenii trebuie sa cunoasca, sa creada si apoi sa aplice in viata lor, forma si continutul binelui gasit si descris in Cuvantul lui Dumnezeu ; binele individului nu poate decat a respecta ordinea divina si nicidecum a o genera – noi Ii servim lui Dumnezeu si nu El ne serveste noua. Ca atare, binele imaginat si crezut de tine este bine numai in masura in care se incadreaza in binele definit de Dumnezeu. Omul nu poate atinge insa pe dea-intregul binele biblic, caci Unul singur este bun – si acesta nu este omul.
Matei 22 : 36 = ” Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege ? ”
22 : 37 = Isus i-a raspuns : ” SA IUBESTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TAU cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. ”
22 : 38 = ” Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. ”
22 : 39 = ” Iar a doua, asemenea ei, este : ” Sa iubesti pe aproapele tau CA PE TINE INSUTI. ”
22 : 40 = ” In aceste doua porunci se cuprinde toata Legea si Prorocii „
Oh omul…..binele…Nu sunt capabili sa facem binele,fara de DUMNEZEU.Scriptura ne spune ca:”toate intocmirile gandurilor din inima lui(omului)erau indreptate in fiecare zi numai spre rau”(Gen.6:5)si ca „intocmirile gandurilor din inima omului sant rele inca din tineretea lui”(Gen.8:21)(acest adevar e valabil si pt. „Ceva special-Gandirea”),iar concluzia este ca „inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea”(Ier.17:9).Atunci ce e de facut?Cum vom reusi,cum vo ajunge sa facem binele?Mergand cu inima la Doctor,la Domnul ISUS si Il rugam sa ne schimbe inima,ii cerem impreuna cu Psalmistul; „Zideste Doamne in mine o inima curata si pune in mine un duh nou si statornic”(Ps.51:10).Dumnezeu ne ofera solutia;”Iata, iti pun azi inainte viata si binele,moartea si raul.”(Deut.30:15);alegerea e a noastra,noi trebuie sa ne dorim,sa alegem binele.Biblia ne da si cateva indemnuri in acest sens;”Caci cine iubeste Viata…sa se departeze de rau si sa faca Binele”(1Pet.3:11),si „Preaiubitule,nu urma raul,ci Binele”(3Ioan.1:11).Sa ne straduim,sa ne uitam tinta si sa urmarim intotdeauna Binele,pe Domnul ISUS care este Binele intruchipat,doar El ne poate invata ce este si cum sa facem binele.
Sugestie:
– faceti (daca timpul va permite) exercitiul de a cauta pe DEX online explicatia notiunii de „bine”. Veti vedea ca se pot gasi acolo aproximativ 17 definitii (le-as numi … forme ale binelui). Dupa aceea, faceti va rog exercitiul de a cauta in acelasi dictionar notiunea de „rau”. Veti vedea ca sunt disponibile doar vreo 5 definitii legate de aceasta notiune (…forme ale raului).
Sa fie aceasta „descoperire” o dovada a faptului ca intre bine si rau nu exista neaparat relatie de echilibru? Caci … se spune deja demult ca: „existenta binelui este imposibila fara existenta raului”. In aceeasi cantitate?
dar oare cati dintre noi stau sa masoare, ca sa poata compara … cat e bine si … cat e rau … din ceea ce se intampla in vietile noastre?
parerea mea este ca … de cele mai multe ori … este mai bine sa nici nu facem astfel de masuratori. cred ca este mai bine sa avem incredere in Dumnezeu, pentru ca El stie sa asigure stabilitatea in aceasta privinta.
In plus, fie ca ne convine sau nu, multi dintre noi nu avem inca capacitatea sa distingem intre bine si rau 🙂
putem insa a ne educa acea capacitate de a fi recunoscatori pentru binele pe care il primim …
Draga Ghita, inainte de toate, iti multumesc pentru comentariul tau.Il gasesc sincer, folositor.
In ceea ce ma priveste, gasesc necesar a spune :
* ce facem cu liberul arbitru ?
* de acord ca nu putem alege fara greseala. Eu zic sa ne straduim a alege pornind de la Cuvantul lui Dumnezeu.
* nu toti avem capacitatea de a distinge ; cred insa ca toti avem posibilitatea de a evolua in intelegere si pricepere.
* da, indiferent de alegerile noastre, trebuie a fi multumitori lui Dumnezeu.
Multumesc inca o data pentru comentariul tau, pentru atentia acordata gandurilor si scrierilor mele.
Multumesc.