Creştinul, munca şi banii

de | 25/05/2014

          În 14.02.1991, student fiind încă în Cluj, am cumpărat o carte cu titlul : ” Adevărata ucenicie şi Unde este inima voastră „. Autorul acesteia este William MacDonald, iar editura sub egida căreia s-a realizat apariţia cărţii a fost Christliche Literatur – Verbreitung e.V. Postfach 1803.

         De atunci au trecut 23 de ani şi abia în luna martie a acestui an, a rânduit Dumnezeu a o citi. Câtă rabdare a avut Dumnezeu cu mine, câtă îndurare în toţi aceşti 23 de ani…Eu nu ştiam. EL ştia…

         La fel a rânduit Dumnezeu ca acum să vină vremea în care eu, trebuie a vă prezenta o sinteză a acestei cărţi, a perspectivelor cu suport biblic pe care ea le aduce ( prin cercetarea, munca autorului şi a harului divin ) cu privire la relaţia titlu a acestei postări : creştinul, munca şi banii.

         Se cuvine însă a face de pe acum câteva necesare şi utile precizari :

despre autor : William MacDonald, a fost un creştin născut în SUA în anul 1917 si decedat tot acolo in 2007. A fost preşedintele Emmaus Bible College, conducând după 1965 o misiune de predare a Bibliei in SUA. A fost un prolific autor creştin, el publicând peste 84 de cărţi pentru care nu a solicitat nici un drept de autor, ci doar constituirea unui fond destinat exclusiv traducerilor din engleza ale scrierilor sale.

despre sinteza mea : Acesta face referire doar la partea a doua a cărţii, dedicată temei : Unde este inima voastră ? În sinteza mea, veţi gasi de fapt o ordonare a interpretărilor autorului pornind de la textele biblice şi de la practica sa de credinţă. De altfel, nu de puţine ori în cele de mai jos, am găsit util a folosi însăşi cuvintele şi exprimarea autorului şi aceasta pentru a păstra forţa ideii, a mesajului.

         

         Iar acum, sinteza învăţaturilor considerate şi de mine necesare şi utile creştinului în relaţia sa cu munca şi banii :

 

1. Un creştin, nu trebuie să dea întâietate caştigului, ci lucrului pentru Domnul.

     * cea mai înaltă îndatorire a unui creştin este să urmărească mai întâi – Împăraţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ( Matei 6 : 33 )

     * slujba de mai sus şi închinarea aferentă ei, nu trebuie să fie împiedicate prin suprasolicitare profesională

 

2. Îndatoririle familiale nu trebuie să fie neglijate ( 1 Timotei 5 : 8 )

      * daca cineva se ocupă mai întâi de câştigul banilor, de obicei îi rămâne puţin timp pentru soţia şi copiii lui. Chiar şi darurile cele mai scumpe şi cel mai mare lux, nu sunt o compensaţie pentru familie, ci duc numai la sărăcirea duhovnicească si sufletească a familiei lui.

      * familia nu se poate lipsi de prezenţa şi conducerea unui soţ care ascultă de Dumnezeu, mai mult decât de un cont bancar în creştere.

 

3. Câştigul trebuie să vină dintr-o muncă cinstită ( Proverbe 10 : 16 )

      * un creştin, nu trebuie să-şi folosească timpul şi puterea pentru producerea şi vinderea unor articole care din punct de vedere moral sau al sănătăţii nu sunt ireproşabile.

      * munca unui creştin trebuie să fie constructivă şi de utilitate generală 

 

4. Un creştin, trebuie să se asigure că îşi câştigă banii într-un mod cinstit. Metodele contează.

               Astfel, nu este bine ca un creştin :

       * să se sustragă de la plata impozitelor ( Matei 22 : 21 )

       * să declare fals, despre cantitate şi calitate ( Proverbe 11 : 1 )

       * să mituiască reprezentanţii legii ( Proverbe 17 : 23 )

       * să-şi înregistreze cheltuielile personale în cadrul firmei ( Proverbe 13 : 5 )

       * să plătească salarii mici, pentru o muncă care merită o plată mai mare ( Iacov 5 : 4 )

       * să muncească într-atât, încât munca să dăuneze sănătăţii trupului său ; căci, trupul este Templul Duhului Sfânt.              Câştigul nu merge niciodată înaintea sănătăţii. ( 1 Corinteni 6 : 19 )

 

5. Un creştin, poate câştiga bani ; însă el nu trebuie să devină lacom de câştig.

       * un creştin, nu are voie să devină un rob al lui Mamona ( Matei 6 : 24 )

       * e corect să câştigi bani, dar este greşit să iubeşti banii ( Psalmul 62 : 10 )

 

                 Şi acum, o scurtă sinteză a celor mai sus prezentate.

                 Un creştin, poate să câştige oricât de mult :

        * câtă vreme îi acordă lui Dumnezeu primul loc în viaţa lui

        * câtă vreme nu-şi neglijează familia

        * câtă vreme lucreză constructiv

        * câtă vreme acţioneză cinstit

        * câtă vreme ţine de sănătatea lui

        * câtă vreme evită lăcomia de avere

 

                  În ceea ce priveşte, activitatea creştinului de strângere a banilor, învăţăturile sintetizate de mine, sunt :

 

1. Noi suntem ispravnicii sau administratorii lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 4 : 12 )

        * aceasta înseamnă, că tot ce avem îi aparţine lui Dumnezeu şi nu nouă

        * este responsabilitatea noastră să folosim banii spre slava lui Dumnezeu

 

2. Să fim mulţumiţi dacă avem ce mânca şi cu ce ne imbrăca ( 1 Timotei 6 : 8 )

         * trebuie să fim mulţumiţi cu lucrurile de importanţă vitală + hrană, îmbrăcăminte, locuinţă

         * Domnul Isus, ne permite să avem mai mult decât a posedat El. El nu a avut unde să-şi culce capul. (Matei 8 : 20)

         * omul de afaceri creştin, trebuie desigur să posede, resursele necesare plăţii salariilor, furnizorilor şi a obligaţiilor financiare zilnice.

 

3. Ar trebui să trăim cât mai economicos cu putinţă, şi să nu lăsăm să se strice nimic ( Ioan 6 : 12 )

         * după hrănirea celor 5.000 de oameni, Isus i-a rugat pe ucenicii Săi, să strângă firimiturile rămase (Ioan 6 : 12)

         * ar trebui să ne disciplinăm, pentru a ne împotrivi ispitei de a cumpăra

 

4. Tot ceea ce nu este de importanţă vitală, ar trebui să fie folosit integral pentru Domnul ( 1 Timotei 6 : 8 )

         * totul îi aparţine lui Dumnezeu, noi suntem doar administratorii Lui

         * poate părea nebuneşte şi nechibzuit, ca tot ceea ce nu avem nevoie pentru hrană, îmbrăcăminte şi locuinţă să punem în lucrul Împărăţiei  lui Dumnezeu. Nu uitaţi că văduva săracă, a aruncat în cutia milei, ultimii ei 2 bănuţi, reprezentând tot ce avea. ( Luca 21 : 3 – 4 )

 

5. Nu ne este îngăduit să strângem bani pe pământ ( Matei 6 : 19 – 21 )

         * nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii ; ci strângeţi-vă comori în cer. Nu uitaţi că : unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

         * se spune că, vizitând o proprietate luxoasă, fostul preşedinte american Johnson a spus : ” Acestea sunt lucruri care ne fac să ne fie greu să murim. „

 

6. Trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi în ceea ce priveşte viitorul nostru. ( Exod 16 : 14 – 22 )

 

              Şi acum, o scurtă sinteză a celor mai sus prezentate.

              Voia Domnului nostru, este deci :

          * să recunoaştem că suntem adminsitratorii Săi şi că tot ce avem îi aparţine

          * să fim mulţumiţi cu necesităţile vitale

          * să trăim cât mai economicos cu putinţă

          * să dăm pentru Împărăţia lui Dumnezeu ceea ce nu avem de neapărată trebuinţă

          * să nu strângem comori pe pământ

          * să îi încredinţăm lui Dumnezeu viitorul nostru

 

             Am găsit de asemenea, bine de reţinut şi următoarele idei din cuprinsul cărţii lui William MacDonald :

 

Nu puţini oameni ai societăţii ( şi româneşti, zic eu ) de azi, critică creştinismul. Este însă important a observa că ei nu protestează împotriva învăţăturilor credinţei, împotriva lui  lui Isus, ci ei se opun cu toată tăria bogăţiei bisericilor, a proiectelor grandioase ale acestora, a dorinţei de bogăţie a creştinilor,  şi aceasta într-o lume încă puternic dominată de sărăcie.

       Oamenii judecă autenticitatea credinţei noastre şi după poziţia noastră faţă de avere.

 

Multe din tulburările nervoase şi psihice izvorăsc din grija pentru lucrurile materiale şi niciodată dintr-o umblare cu Dumnezeu prin credinţă.

 

Este nesănătoasă şi rea făţărnicia de care dăm dovadă ca şi creştini, atunci când îi cerem lui Dumnezeu, lucruri pe care le putem realiza noi înşine, din resursele noastre deja existente. Astfel, ori de câte ori ca şi creştini îi cerem lui Dumnezeu intervenţia şi suportul în obţinerea resurselor necesare unui proiect ( când noi înşine deţinem aceste resurse – bani, obiecte, relaţii, etc. ) uităm de fapt că banii noştrii îi aparţin lui Dumnezeu şi astfel nu facem altceva decât a ne lăsa cuprinşi de lăcomie şi dragostea de bani.

 

Este cu neputinţă să ştim cât este destul. De aceea, ne petrecem viaţa cu ” umplerea până la refuz ” a contului nostru, ca să ne îngrijim ( spunem noi ) din vreme de amurgul scurtei noastre vieţi. Între timp însă, Dumnezeu este jefuit, iar propria noastră viaţă a slujit ca să caute siguranţă acolo unde nu o poate găsi.

 

– Ştim că banii noştri sunt folosiţi pentru lucrarea lui Dumnezeu, numai dacă îi dedicăm acesteia în timpul pe care-l trăim aici pe pământ. De altfel, numai în acest mod primim şi răsplata căci ” omul strânge comori, şi nu ştie cine i le va lua ” ( Psalmul 39 : 6 )

 

– ” Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

     Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare care cufundă pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor ; şi unii care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.

     Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. ” ( 1 Timotei 6 : 6 – 11 )

 

        Dumnezeu să ne însoţească cu înţelepciunea, priceperea şi harul Său şi în ceea ce priveşte relaţia noastră cu munca, relaţia noastră cu banii.

2 comentarii la „Creştinul, munca şi banii